Interviu inedit cu regretatul scriitor si parapsiholog roman Ion Tugui

         In acest sfarsit de secol si de mileniu doi si început al mileniului trei (interviul a fost realizat in anul 1998) se evidentiaza, pretutindeni, in lume, un interes exceptional, manifestat, adeseori, ca o obsesie colectiva, focalizat asupra fenomenelor imateriale atestabile, dar si asupra sensului credintei si chiar legitimarii ei in existenta terestra dar, mai ales, in existenta de dincolo de existenta in scopul material. Acestui interes a incercat sa-i raspunda, de-a lungul unei vieti intregi, regretatul scriitor si parapsiholog roman Ion Tugui, plecat dintre noi, poate intr-o lume mai buna, in februarie 2002. Prin tot ceea ce a facut, el a incercat sa exprime, cat mai aproape de adevar, un anume mod de receptare a Esentialui Lumii, Universului, Credintei, Creatiei.

       Un interviu inedit, realizat cu scriitorul Ion Tugui, autor a peste 50 de volume cuprinzand poezie, proza, fenomenologie paranormala, poate releva cateva din adevarurile fundamentale in mijlocul carora traim si murim :

 « Există două tipuri de Vid : Vidul Real şi Vidul Metastabil »

Emilian Mirea : Pornim cu precizarea, daca mai era necesara,ca subiectele care vor fi discutate in acest interviu si care tin de asa-numitul paranormal, erau considerate tabu inainte de decembrie 1989, mai ales pentru ca se dorea mentinerea populatiei in ignoranta. Daca oamenii, atunci, ajungeau sa-si puna intrebari, deveneau periculosi pentru regimul comunist. In acest context, al interzicerii comunicarii si popularizarii fenomenelor de tip paranormal care, oricum, erau prezente si ne marcau viata, in mod absolut incredibil, in revista saptamanala « MAGAZIN », scriitorul şi jurnalistul Ion Tugui detinea o rubrica in care scria despre « paranormal »...

Ion Tugui :  Parapsihologia, care, in toata lumea, este considerata  o aşa-zisa stiinta de granita, m-a interesat de foarte devreme. Aşa se explica si « migrarea » mea din perimetrul « literaturii pure » in cel al literaturii iscoditoare, de granita. Pentru ca nu pot sa trec peste precizarea ca, in urma, am publicat volume de poezie si proza, si o destul de intensa activitate pe aceste taramuri. Eu nu am mers pe terenul pe care merg, indeobste, Initiatii, eu am mers pe traseul cultural, pe care mergi, de fapt, si tu, acum. Adica, la un moment dat, traind intre carti, m-a interesat o proprie observatie cu privire la aceste fenomene considerate « paranormale » care ma inconjurau si care incepusera chiar sa-mi marcheze existenta. Am descoperit astfel ca, in evolutia istorica a civilizatiei umane, exista anumite raporturi  între ciclicitatea evenimentiala  si continutul acestei ciclicitati. Mai simplu spus, ar fi asa :de ce imperiile se nasc, intr-un anumit mod, si dispar, ciclic, de ce imparatii, regii, dispar, ciclic, « ritmati » in cadrul « timpului terestru » ?! Apoi, de ce acelea si elemente, care « prepara » colapsul unei civilizatii, se regasesc si cu cinci mii de ani in urma, si cu o suta de ani in urma, si in prezent, si se vor regasi si in viitor ? Atunci am inteles ca exista, in evolutia istorica a lumii, acea « explicatie logica », daca vrem sa-i spunem asa, a acestor evenimente, si care suna poate vulgar, ar spune unii, astfel : PREDESTINARE. Am inteles, astfel, ca nimic din ceea ce se intampla in viata noastra istorica nu este intamplator. Am inteles ca nu numai factorii politici, sociali sau culturali, raspund de aceasta ciclicitate, ci exista si niste forte subtile, exterioare lumii fizice, care par sa fie responsabile de aceste evenimente.   

In « Jurnalul » sau, la un moment dat, Lev Tolstoi face urmatoarea observatie : « Bietii oameni nu stiu ca fortele care guverneaza Universul nu sunt vizibile !... » Si acesta nu era un punct de vedere al lui Tolstoi  din perspectiva pan-ortodoxismului slav (el, care se infurie pe Tar atunci  cand, cu neobrazare, isi exprimase intentia de a conduce Biserica din Rusia si chiar Credinta in Dumnezeu !) ; nu era nici punctul de vedere al revoltatului pe motiv ca Ortodoxia nu reusise sa patrunda pana in « punctele nevralgice » ale fiintei poporului rus. Este vorba de o intuitie a sa aproape cosmologica, sau cosmogonica. Nu era vorba, deci, de o simpla aversiune a marelui scriitor rus fata de randuielile administrative ale Bisericii Ortodoxe din Rusia acelor vremi.

Dar ce sunt aceste « forte invizibile » pe care le-a intuit foarte bine Tolstoi ? Geneza lumii, precum si postulatele stiintifice existente pana acum, ne releva faptul ca, inainte de Marea Creatie Divina, a existat acea asa-numita « radiatie termica de fond ». Nu exista Spatiu si nici Timp, iar aceasta radiatie termica de fond era « plamada », ogorul fertil, ceva mai mic decat o particula, din care a fost creat Universul. Eu nu am putut sa-i dau dreptate lui Tolstoi decat foarte curand, in ultimul deceniu, cand satelitii terestrii lansati de pe Pamant, cu misiuni stiintifice, au adus dovezi ca Universul actual trebuie sa fi aparut  din ceva mai mic decat o particula de materie, incarcata cu o energie inimaginabila. De aici, trebuie sa intelegem foarte clar ca multe din evenimentele de tip paranormal care ne marcheaza existenta fizica sunt legate de aceste forte invizibile. De altfel, in Biblie se spune ca pe Dumnezeu nu-l poti vedea, iar o alta mentiune biblica se refera la o imagine a Focului si la faptul ca acela care-L va vedea pe Dumnezeu, va orbi! Realitatea dezamagitoare este aceea ca, in mod sigur, vor mai trece inca foarte multi ani pana cand oamenii vor intelege astfel de lucruri. Oamenii, pentru a reusi sa-si duca la indeplinire cerintele din destin, trebuie sa inteleaga ca nu sunt dependenti, exclusiv, de planul pamantesc. Ei trebuie sa inteleaga ca omul, ca structura a materiei vii, face parte dintr-un circuit cosmic, pe care noi nu-l putem masura. Trebuie sa se mai stie ca viata inteligenta de pe Terra este un eveniment cosmic, si apoi ca orice eveniment cosmic de acest gen trebuie sa se repete, ca o necesitate ciclica de netagaduit, in multe alte variante si manifestari.

Emilian Mirea : Trebuie mentionat ca omul dispune numai de cinci simturi si ca tot ce depaseste aceste niveluri de perceptie îi e strain si de neinteles. Renumita carte « Vanga », a bulgaroaicei Krasimira Stoianova, descrie astfel de cazuri. Ma întreb daca avem vreo solutie pentru a iesi din aceasta « situatie jenanta » in conditiile in care ne vom afla, fata în fata,cu o civilizatie care dispune, sa zicem, de o « paleta » de cincizeci de simturi ? Avem vreo sansa ?

Ion Tugui : Entitatile spirituale superioare de care vorbesti, uneori ne protejeaza, alteori ne abandoneaza. Ele sunt prezente, in spatiul terestru, tot timpul, iar cei mai multi dintre noi habar nu au de asta. Apoi, trebuie să stim ca aceste fiinte, care fac parte din acest Univers, exceptand zonele cu vid (si exista doua tipuri de Vid – Vidul Real si Vidul Metastabil, desi nu stim daca nu cumva chiar aceste zone, cu vid bănuit, sunt izvoare de fiinta), trăiesc permanent, intr-un Univers Vibratoriu. Tot ceea ce traim noi, zi de zi, este, de fapt, un sir nesfarsit de vibratii, de frecvente diferite, care sunt conectate la centrii nostri de sensibilitate, la vibratiile fiintei umane. Este gresit sa se creada ca suntem singuri in Univers ! Apoi, aceste energii sunt de foarte multe feluri, pentru ca Universul a fost creat si « amortizat » intr-o structura duala, adica are, in mod obligatoriu, vibratii superioare, inalte, si vibratii inferioare, joase. Noi avem perceptie tridimensionala pentru ca traim intr-un spatiu tridimensional. In mod paradoxal, cel care face, pentru prima oara, in aceasta lume in care traim si murim, mentiunea unei dimensiuni, este Apostolul Pavel. El spune cum au plecat la Cer cei aleşi de Mântuitor, dar nu stia in ce fel : in trup sau in duh ? El a avut, de fapt, o revelatie : « A patra dimensiune este Profunzimea ! » Cel mai greu pentru noi, si chiar întristator, este ca, pentru a putea patrunde in aceasta a patra dimensiune, trebuie sa abandonam, mai intai, cele trei dimensiuni care tin de lumea fizica in care traim, si, de altfel, asta ni se intampla prin moarte... Accesul nostru la a patra dimensiune se face, deci, prin renunţarea la Materia din care eşti creat şi care formează ,în viaţa fizică,Casa Spiritului,a Fiinţei tale. Initiatii spun ca, acolo, in a patra dimensiune, luam cu noi, din viata fizica, personalitatea şi constiinta si devenim mult mai apti pentru o nouă evolutie, pornita de pe un alt Plan (există sapte Planuri de manifestare a Spiritului în evolutia sa), mereu superior celui precedent.

Sa luam un exemplu : Eminescu, in Planul Astral, probabil ca si-a dus la indeplinire toate gandurile si aspiratiile pe care le-a avut in viata pamanteasca in care, cu siguranta, nu a putut realiza decat o parte din ele. Desigur, asa s-a intamplat si cu Iorga, si cu Goethe, si cu Thomas Mann, sa zicem, si cu Dostoievschi, si asa se intampla cu noi toti. Acesta este un aspect verificat deja de parapsihologi, pe mai multe cai, regresia hipnotica fiind una dintre ele. Insa, in situatia nefericita in care, in existenta terestra, nu reusesti ss atingi o maturitate permeabila sau compatibila cu o viitoare evolutie in Planul Astral, este obligatoriu ca, dupa moartea fizica, sa revii, intr-o noua viata, pe Pamant. Pentru ca Universul Subtil,care este situat cel mai aproape de Dumnezeu şi care aparţine Imperiului Cosmic al Absolutului, nu tolereaza si nu ingaduie, cum numim noi, pe Pamant,  rebuturile. Fiecare fiinta inteligenta, care a primit Duh de la Puterea Divina, este obligata sa atinga, in cursul vietii pamantesti, un anumit nivel de evolutie spirituala pentru a avea acces acolo, Sus. Se poate spune ca Dumnezeu nu vrea sa piarda fiinta umana, pentru ca fiinta umana reprezinta Creatia Suprema a Divinitatii si, deci, cred, sau sper eu, Dumnezeu nu-si poate permite sa lase in viata  fiinte de mana a doua, sau a treia, sau a saptea... Fiecare om are, deci, datoria, si nu facultatea, de a atinge un anumit grad, superior, de evolutie spirituala. Partea trista este ca noi suntem legati de propriul nostru cod genetic, conform caruia, daca ar exista conditiile propice si am respecta strict niste reguli de viata, omul terestru ar fi programat sa traiasca aproximativ 150 de ani !... Repet : aceasta este varsta genetic-codata pentru experienta noastra, ca oameni ! Actualmente, stiu vreo trei astfel de cazuri, de oameni care au reusit aceasta « performanta », independenta de ei, de a se apropia sau a atinge aceasta varsta : un caz in Venezuela, unul în Caucaz si unul în China. Este descurajant sa stii ca Planurile Ceresti nu opereaza cu Timpul asa cum « operam » noi. Pentru noi, distanta dintre nastere si moarte pare a fi destul de mare. Dar, din perspectiva Divinitătii, fenomenul reincarnarii, de altfel cunoscut in Biblie, in Noul Testament, dar exclus din dogmatica teologica ortodoxa, si nu numai ortodoxa, este un fenomen cat se poate de firesc, este, de fapt, o legitate. Noul Consiliu Religios, în anul 325 după Hristos,  a votat pentru ideea dacă se pastreaza, in dogmatica religioasa, conceptul   de reincarnare ?  Atunci, trei membri ai Consiliului Religios au votat impotriva reincarnarii, iar doi au votat pentru pastrarea conceptului in dogmatica religioasă. Dar chiar în Biblie exista o mentiune care se refera la reincarnare : o intalnim, foarte limpede, in acel dialog  dintre Iisus Hristos si Nicodim. Nicodim era un fel de Toma Necredinciosul care l-a întrebat pe Mântuitor : « Dar cum, oare, noi vom mai veni vreodată pe Pământ dupa ce murim ?!...  »Iar Iisus ii spune, de vreo trei ori, daca nu ma insel, ca «  acel ce  nu se va naste din Duh si din Apa, nu va vedea Imparatia Cerurilor ». Ce inseamna sa te nasti din Duh si din Apă ?

Multa vreme, oamenii de stiinta nu au avut o perceptie reala asupra spuselor Mantuitorului. Dar astazi noi stim ca omul este format, in proportie de 80 %, din apă. Iar « din Duh », inseamna ca ni se da o noua sansa pentru evolutia spirituala, este un fel de înnoire. S-ar putea spune, sau crede, ca toate aceste chestiuni tin de religiile sau filozofiile orientale, dar noi nu trebuie sa le consideram asa. Noi avem libertatea de a le privi prin prisma noastra europeana, adica prin ratiune si prin logică. Viul nu-si poate permite sa piarda ! Dumnezeu a creat legi pe care Natura le respecta. Natura,la randul ei, a creat legitati care, in mod obligatoriu, sunt respectate. Exista celebra butada ca s-au semanat mii de ghinde ca sa rasara un stejar !... Acest fapt este valabil si in reproducerea speciilor, in actul propriu-zis al procrearii. Este nevoie de aceasta supraabundenat de seminte pentru ca transcrierea vietii să fie asigurata. Ea nu are voie sa piarda ! Pare o risipa,dar nu este o risipa. Putem spune, asadar, ca rezerva de spirite a Universului, care urmeaza sa se intrupeze, este colosala ! Aceasta rezerva, inimaginabila, este cea care permite civilizatiei noastre sa existe, in continuare, si sa mearga, astazi,  pe drumul pe care se afla.

              « Problema civilizatiei noastre este « dezinstinctualizarea »... »

Emilian Mirea : Se afla, deci, civilizatia umana in evolutie sau in involutie, avand in vedere si ciclicitatea de care vorbeam mai inainte ? De multe ori m-am gandit ca, daca un eveniment sau altul din istoria lumii ar fi luat o alta intorsatura decat cea pe care a urmat-o, poate ca altfel ar fi aratat lumea astazi, poate ca altul ar fi fost itinerariul nostru catre Dumnezeu, catre Absolut, si, implicit, destinul si modul in care finalizam evolutia spirituala ar fi fost altele ?

Ion Tugui : Paradoxul este urmatorul : ca, de fapt, orice civilizatie care se afla in evolutie isi « prepara », mai intai, zonele crepusculare care o vor duce la pierzanie, iar dupa aceea, prin intermediul fenomenelor antropice pe care le produce civilizatia insasi, ea se autodistruge ( !). Ideea este ca orice evolutie are finalitatea în autodistrugere, ceea ce, fireste, poate fi considerata o involutie. Exista butada ca nu ne intereseaza cum murim, esential este sa murim frumos ! Adica, pana la urma, important este sa murim in mijlocul unei civilizatii extraordinare, plina de stralucire, de bunataţi si de placeri de tot felul... Psihic, civilizatia actuala este o civilizatie a instinctelor. Daca ne uitam in istorie, vedem ca aceste fenomene nu au dus decat la prapastie. Omul nu mai este interesat de valori, de o traire spirituala inalta, nu are devotament în Credinta, el a devenit  nepermeabil, de pilda, la mesajele divine, la preceptele biblice, care indeamna la o anumita disciplina fizica si morala. Traim in civilizatia instinctelor pentru ca, actualmente, vrem sa consumam cat mai multe lucruri de calitate superioara, vrem sa ne satisfacem, cat mai complet, instinctele sexuale, vrem sa traim cat mai bine, sa acumulam cat mai multe valori materiale si aspirăm mereu la valorile materiale, nicidecum la cele spirituale... Aceasta artificializare a instinctelor este cumulativa si, deopotriva, ireversibila. Orice criza de ceva anume, in societatea omeneasca, produce revolte si chiar lupte de strada. In sexualitate, apoi,dorinta este, totdeauna, situata la o scara superioara necesitatilor fiziologice. Necesitatea unei vieti sexuale ar fi, de altfel, destul de modesta. De la o anumita varsta, nu este necesar, fiziologic vorbind,sa se depaseasca doua-trei raporturi sexuale pe saptamana. Necesitatea fiziologica scade mereu, cu inaintarea in varsta. Aceasta este, deci, necesitatea programata biologic, pentru o buna functionare glandulara si pentru procreere. Dar dorinta, nu si necesitatea, este cea care ii face pe barbat si femeie sa depaseasca necesitatea, transformand dorinta in obsesie, si apoi in viciu. Lucrurile sunt foarte delicate in acest domeniu. Ce face religia? Credinta religioasa propune un om pe care l-am putea numi  omul bine temperat, adica un om care se conduce, in viata, dupa ratiuni superioare, nu dupa instincte, si care traieste, intr-un mod armonios, cu Natura si, mai ales, cu Divinitatea.

Instinctul este furnizor de foarte multa nenorocire. El este responsabil de infaptuirea majoritatii crimelor, violurilor, jafurilor etc. Problema civilizatiei noastre este aceea a dezinstinctualizarii, adica a renuntarii la regalitatea instinctelor asupra noastra. Dezinstinctualizarea nu se poate face decat pe baza adoptarii unor principii superioare de viata si printr-o intelegere superioara a sensului vietii si a Creatiei.

  « Singuratatea Creatorului este patul germinativ al creatiei »

Emilian Mirea : Cine sunt creatorii din lumea noastra, de ce sunt ei diferiti de ceilalti oameni ?

Ion Tugui : Creatorii, de orice fel, sunt fiinte complexe a caror trecere prin viata pamanteasca nu se face fara a lasa urme – valori culturale, sociale, umanitare, stiintifice etc. Capacitatea de creatie tine de marcajul astrologic al fiecaruia,  de temperament si chiar de anumite structuri psiho-somatice, care sunt specifice, cum bine stim, fiecarui individ in parte. Ele nu au nici o legatura cu nivelul de evolutie al spiritului respectiv, ele sunt particularitati ale unor oameni in functie de zona temperamental-culturala si spirituala in care se afla. Exista indivizi introvertiti si exista indivizi convertiti. Indeobste, creatorii sunt niste insingurati. Creatorii din orice domeniu – literatura, muzica, pictura, stiinta etc., au nevoie de aceasta retragere in sine, pentru ca acolo se află  patul germinativ al creatiei, al ideilor, al zbaterilor interioare, al framantarilor fiintei... Acolo se nasc marile intuitii, marile idei, acolo se nasc aceste constructii subtile care vor ajuta, ulterior, la accelerarea Cunoasterii. Nu se poate face creatie in conditiile in care creatorul este supus unor agresiuni, de orice fel. Nu ai sa poti scrie niciodata o carte intr-o cazemata, in vreme ce, in jurul tau, se consuma tragedii. Creatorii au nevoie, intr-adevar, de aceasta  retragere in sine pentru ca, in aceasta retragere, se afla propriul lor univers, templul lor interior, si ceea ce poate fi oferit, in sens benefic, celor din jur. Deci, creatorul trebuie, pentru a putea creea,  sa aiba conditiile psihice si ambientale de care vorbeam mai inainte.

Emilian Mirea : Cat de adevarata  este  predictia,  tot mai des auzita azi,  ca  Romania   ar  fi  Noul  Ierusalim ?

Ion Tugui : Este foarte greu sa intelegem ca o perioada de suferinta a unui popor este, de fapt, o bonificatie data acelui popor, este calea spre o evolutie spirituala mai rapida. Daca este adevarat ca Romania este  taramul binecuvantat pe care se va petrece cea de-a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos pe Pamant, trebuie sa intelegem ca acest « drept » se castiga  numai printr-o  suferinta colectiva si ca romanii, intr-un fel, au soarta evreilor, a poporului lui Moise. Determinismul astral, pentru un popor întreg sau chiar si numai pentru un singur individ, nu poate fi controlat de noi. Noi putem spune numai ca nimic nu apare intamplator in viata unui popor sau a unui individ, ca totul este programat astral  si ca evenimentul istoric, care este « materia prima » a istoriei, nu este, in exclusivitate, construit de oameni. Dincolo de oameni si dincolo de istorie exista  semnele astrale care determina astfel de evolutii. Aceste semne astrale  sunt un fel de   « ADN » al istoriei lumii. Singura noastra sansa este aceea de a ne reintoarce la Dumnezeu, care este originea noastra incontestabila si atotputernica. Chiar cercetatorii de la NASA sunt mistici ! La aceasta (re) intoarcere catre Dumnezeu a lumii stiintifice au contribuit niste studii care s-au făcut cam dupa Einstein incoace, deci dupa anii ’40, cu privire la Biblie. Ei au descoperit ca revelatiile biblice sunt, de fapt, adevaruri, pe care stiinta contemporana  le poate demonstra. Este o legitate divina si cosmica urmatoarea realitate : tot ceea ce a fost creat in Univers si in natura pamanteasca trebuie, prin evolutie, sa dispara din formele actuale, pentru a lasa loc civilizatiilor viitoare, care vor aparea ca rezultat al evolutiilor materiale, dar, mai ales, spirituale. Infinitul este compus dintr-un ritm infinit de creatii...    

Credinta este o chestiune de vocatie. Exista oameni care au vocatia Credintei si exista oameni pe care nu-i poti indruma, cu nici un chip, spre Credinta. Si mai sunt oameni care, numai in urma, unei revelatii anume, sau in urma unei traume existentiale extraordinar de mare pentru viata lor, ajung la Credinta.

Fiecaruia dintre noi nu ne ramane decat sa facem  tot ce este posibil pentru a fi cu                                               Dumnezeu, si nu in afara Lui.                     

                                                                                                 Emilian Mirea

Biografie  -  Introducere  -  Tratament  -  Pacienti  -  Fitoterapia  -  Preturi -  Home

Copyright 2004 bioenergie@marte.ro Bebe Godeanu